Testament, poveste de craciun.

19 Ian

TESTAMENT(poveste de craciun)          Ultima oara cand l-am vazut pe B. acesta sedea pe tribunei colt cu xenopol cersind. Nu-l mai vazusem din liceu sau oricum din perioada liceului si a inceputului facultatii cand inca obisnuiam sa iesim la cate o bere sau la „agatzat”. De atunci se schimbase mult, slabise, cearcane uriase ii crescusera sub ochi si in ciuda varstei tinere era plin de riduri si incepea sa arate semne de chelie; iar apoi, cersea. Am ramas socat vazandu-l, il stiam ca pe un tip muncitor,ce stie ce vrea, oricum era un om sigur pe el si cu o gandire analitica si clara si nu in ultimul rand cand il vazusem ultima oara era un om demn… imi parea ca pierduse asta acum ba chiar pentru un moment ma indoiam ca ar fi cu putinta sa fie el, acolo, pe trotoar cu bratul intins si dand parca patologic din cap. Mi-am luat pana la urma inima in dinti, desi nu a fost usor, si m-am apropiat de el…la inceput ma privit usor debusolat apoi brusc a inceput sa zambeasca:        -W.,omule, cum itzi merge…vai ce ma bucur ca te vad, cum o duci?       I-as fi putut spune adevarul, ca am o casa in zona suburbana si o familie fericita, ca muncesc si castig foarte bine,ca sotia mea e un arhitect cunoscut…        -Scriu, ce pot sa fac, doar asa ma cunosti…si merge destul de bine        -Sotie, copii?        Intrebarea asta imi parea apropape o capcana si trebuia sa gasesc rapid un raspuns evaziv:        -Pai da, ce sa faci…te incadrezi. (Abia dupa ce am terminat propozitia am realizat ca nu alesesem chiar formularea potrivita iar asta am putut vedea si in ochii lui B.)        -M-am incadrat si io odata (si rase haotic) , m-am tot incadrat dar na…        Nu vroiam sa cer detalii si cred ca nici nu aveam nevoie de ele. Acest om imi parea doar trist si rupt si oricum, altul dacat B. pe care il cunosteam eu.Vroiam doar sa plec…        -Am fost casatorit,cu aia din liceu        -Magda?intrebai eu        -Nu ma , Irina, aia blonda… lucram la fabrica aici pe Victoriei…munca de femei in textile da iesea un ban…        Si fortat de dialog am fost, in mod stanjeniotor, obligat sa intreb:        -Si ce s-a intamplat?        -Standard batrane…o fugit cu altu o zis ca nu is bun de nimic…mi-a luat tot ma lasat cu fata si pe drumuri        Ma gandeam la tragismul situatiei mai mult pentru fiica lui decat pentru el… Totusi, vroiam sa plec, asta devenea deja prea ciudat pentru mine        -N-am casa no, stau pe unde apuc…aia mica s-a obisnuit, la fel si eu…trebuie sa o trimit si pe ea la munca, intelegi nu?        Intelegeam pe dracu’, imi venea sa il plesnesc, sa il lovesc cu capu’ de pereti…       -Normal,inteleg, e greu…        Stiu ca s-ar fi asteptat sa il chem sa stea la mine dar… nu, eram prea comod prea vedeam lucrurile lejer si iubeam simplitatea vietii mele si nimic nu avea sa tulbure acea simplitate nici macar un vechi prieten care aproape nu mai avea viata… .       -Frumos ceas ai, i-am zis( chiar daca purta acel ceas inca din clasa a zecea, atunci era penibil si ramase lafel de penibil si azi)       -Da, crezi? Oare cat scot pe el? Stii cred ca doar pe asta la mai lasat scorpia. O iubeam stii dar a luat tot…       A luat pe naiba tot as fi zis, ai inceput tu sa bei ca putzi de la o posata… ai pierdut tot pe alcool, ia-ti viata in brate si mergi mai departe prostule, as fi vrut sa spun.       -E ceasul meu ala vechi, stii? e frumos…(in mod ciudat aici o lacrima incepu sa-i apara in ochi, lucru ce nu facea decat sa accentueze penibilul situatiei) auzi batrane, nu iesim la un pahar mai tarziu? Ca pe vremuri, o aduc si pe aia mica sa o vezi daca vrei. Mai vorbim, mai depanam amintiri. Ce zici? (Si chipul, abia acum imi dau seama, ii se luminase, ochii ii stralucea, abia acum imi dau seama ca gasise pe cineva si ca in tot acel timp fusese singur…)       -As iesi, dar stii, cu treaba, nu am timp nici sa respir( si nu as fi avut cum sa pierd meciu’ de poker pentru a iesi cu el)       -Aaa, atunci bine, poate ne mai intalnim, poate vi pe la mine(zimbii) ma gasesti in parc stii, acolo sub podu ala la centura stii nu?       -Da batrane, ne vedem, am sa trec….       -I-am intins o hartie de 50 de lei pe care el a incercat sa o refuze dar presat de nevoi pana la urma a acceptat-o        De atunci nu l-am mai vazut pe B.        V-am povestit astea pentru ca azi am primit in posta o scrisoare cu un ceas si un certificat de deces.

Anunțuri

2 răspunsuri to “Testament, poveste de craciun.”

  1. krasavita Ianuarie 20, 2008 la 1:37 am #

    titlul – Ceasul
    eu aşa îl văd

  2. waszlaw Ianuarie 20, 2008 la 1:45 am #

    pai da, ai dreptate dar vezi tu…eu am o abordare ceva mai suprarealista si daca testament mi-a venit in cap apai aia am pus…nu prea gandesc, poate beau prea mult…hmm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: