Poezia si blogu’

12 Feb

Ma duceam in crasma mea favorita si beam cat puteam (daca ramaneam fara bani, beam pe datorie, plateam in general a doua zi…)… . Erau vremuri frumoase de nepasare as spune , erau vremuri in care a scrie era un gest natural,nefortat…acum imi e tot mai greu, poate ca si asteptarile pe care le am fata de mine au crescut, poate ca faptul ca stau tot mai mult in fata computerului joaca un rol… Am ajuns sa scriu pe blog, sa scriu pierzandu-mi din naivitate…spunea cineva (tezeu) referitor la prima mea postare:” Blogul nu prea ajuta la dezvoltare literara, ba chiar din contra.” Tind sa cred ca avea dreptate.

Pe de alta parte, poezia a devenit o manifestare publica pentru mine, ceea ce necesita o oarecare luciditate,daca nu chiar responsabilitate (recitam inainte in crasma,fie la festivaluri,fie beat si cu o chitara in mana-dar in mare parte nu imi pasa pentru ca cunosteam prea bine publicul-acum e vorba de straini…)

Va intreb, off topic, am mai intrebat candva dar nu am primit raspuns: De unde vine versul?

Anunțuri

7 răspunsuri to “Poezia si blogu’”

  1. dada Februarie 13, 2008 la 8:29 am #

    Versul vine de Sus!

    Intrebare: pot sa citez parerea ta despre scriitura pe blog, la mine?
    Nu … ca nu mi-ai fi raspuns deja la intrebare, dar aici mi se pare ca esti mult mai explicit! Daca nu e cu suparare….

  2. waszlaw Februarie 13, 2008 la 5:56 pm #

    k

  3. Imparatul Utopic al Balcaniei Februarie 16, 2008 la 11:03 am #

    Versul vine din tine si dovedeste cit de vioaie ti-e mintea si cit de muzicala. Printre altele, e un fel de-a spune raspicat „sunt mai breaz ca voi” fara sa dai dovada de lipsa de modestie.

    Mi-a placut ce am vazut pe-aici.

    Te salut!

  4. Malina Februarie 16, 2008 la 11:15 am #

    Te salut si io!

  5. Malina Februarie 18, 2008 la 1:16 pm #

    Si pentru imparatul utopic: ”Sa traiesti, Imparate! ” 🙂

  6. Amartolomeu Târziul Februarie 18, 2008 la 11:15 pm #

    versul vine din nelinişte, cineva, nu mai ştiu cine, spunea că poezia este copil orfan de linişte… însă ai determinat şi tu un izvor al versului… ştim noi, „oinos kai aletheia”… 😀

    CINA CEA DE TAINĂ

    Să bem apostoli, timpurile-s grele
    Şi toţi arginţii vreau să-i cheltuiesc,
    Mi-au ruginit arhanghelii-n vopsele,
    Iar stelele simt cum putrezesc.

    Şi prin miros de mucegai şi iască,
    În carnea mea de înger răzvrătit,
    Păsările vin ca să cloceasca,
    În ochiul meu alunecat în mit.

    Dar vreau să beau pan-oi cădea pe jos,
    Cu luna răsturnată lângă mine
    Şi sforăind pe sânul ei frumos,
    Nu mi se ducă-n numele de bine.

    Iubitele lăsându-mă de tot,
    Or să bârfeasca una câte una
    Că mi-am băut şi petecul din coţ
    Şi c-am trăit prin şanţuri şi cu luna.

  7. sfinx667 Martie 1, 2008 la 3:05 am #

    versul vine din zbaterile si falfaitul aripilor sufletului…sunt impuls de zbor, de libertate, sunt izvor de frumusete, sunt seninul fiecarui zambet, pe care il conturam cu lacrimile sunetelor care strapung inima cuvintelor…ca sa citim dincolo de ele, versul vine si din strigatul tacerilor… si cate am mai putea sa zicem:)
    SIBILLA

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: