Erau zile posibile (pt. Breton)

5 Apr

La inceput cand,

stateam cu capul proptit in podea

incercand sa inteleg de ce nu am cuvinte

pentru fiecare tremurat al degetului-

venea seara ca o pasare rapitoare

si-mi lua visele si gandurile-n zbor

sus,sus,peste tot orasul pana la marginea posibilului.

La inceput cand,

seara venea inca neanuntata

aveam timp s-adun toate cuvintele si apoi,

le macinam cum e macinat porumbul la moara

le macinam cu atentie pana ce deveneau un

praf purtat de vanturi deasupra marii, care

insetata se bucura la privirea norului meu de idei.

Atunci erau zile posibile.

Acum,mainile-mi pline de pudra-mi cad

in mare,seara,

pasare rapitoare apare din valuri

si nimic, nimic nu e nici vis

nici realitate.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: