Arta si fotbalul

12 Sep

Toata lumea se pricepe la astea doua. Gestul artistic e comentat pe internet asemeni unui meci de fotbal de catre oameni care nu au nici cea mai vaga idee despre arta. Atat din stanga cat si din dreapta se dau lovituri „intelectuale”, in ambele tabere se discuta aprins, se diseca concepte, se inventeaza termeni si se denigreaza tot ceea ce este contemporan fara a se realiza ca acest contemporan este deja traditie si isi are locul bine definit in ansamblul istoriei artelor.

Arta este pentru toti, desigur, asta insa nu poate insemna ca toti sunt critici de arta.  Atat expozitia intitutului cultural cat si mai recenta expozitie a lui Levente Benedek socheaza si dau nastere la polemici aprinse (polemici ca termen de conventie, caci parerea este in general una singura- arta e de cacat). Arta insa traieste prin sine, creste, se schimba, reflecta epoca din care ia nastere- daca exista oameni care prefera altceva acestia pot foarte bine sa viziteze muzeele patriei si sa admire lucrari pre-impresioniste pana crapa. Recomand acestei critici improvizate sa se mute intr-un sat din judetul Olt si sa admire de dimineata pana seara vacile plimbandu-se pe ulita.

Arta nu este o intstitutie, nu este un meci de fotbal, nu este un partid politic, este exprimarea plastica a unor trairi fie ele laice sau spirituale; arta transmite ceva (chiar si daca e vorba de ceva controversat,grotesc, urat)-a transmite este scopul ei, cine nu intelege asta, nu intelege arta; cine se asteapta sa vada doar lucruri frumoase nu cunoaste natura acestei lumi si gestul artistic ca pe o reprezentare interioara a acestei lumi.

Critica improvizata sa isi vada de fotbal si de politica si de anumite lucruri la care poate se pricepe si sa recunoasca ca arta nu este unul dintre aceste lucruri.

Anunțuri

23 răspunsuri to “Arta si fotbalul”

  1. calin Septembrie 12, 2008 la 7:11 pm #

    ce ai zice tu daca as face o expozitie,in care fiecare exponat sa fie o poza cu ‘telectualii astia gen patapievici,carterescu,etc.,fiecare cu un falus in gura?
    as fi catalogat drept extremist,legionar,comunist…
    ca tot veni vorba de etichetari,mai tii minte conferinta de presa a lui patapievici despre expozitia de la new york?zicea ca aia sunt legionari,care fac scandal cu zvastica.
    excelenta logica la domnul ‘telectual.legionarii reclama folosirea zvasticii.

  2. ionion Septembrie 12, 2008 la 7:55 pm #

    Granita dintre imbecilitate ratată si arta este ingusta. Important sa iti dai seama cand o treci. Nu orice cacat este o arta numai pentru ca autorul lui are studii de specialitate. La fel cum nu toate capodoperele sunt realizate de licentiati in arte plastice. Incercati sa priviti expozitia cand sunteti lucizi…

  3. waszlaw Septembrie 12, 2008 la 8:01 pm #

    am mai scris candva…mesajul politic e irelevant, vorbim de gest artistic… nu educatia conteaza,ba e chiar irelevanta… arta transmite ceva, fie ca e vorba de simpatie si placere, fie ca e vorba de dispret sau chiar ura… putem discuta continutul,semiotica unei lucrari, dar in niciun caz gestul artistic.

  4. waszlaw Septembrie 12, 2008 la 8:02 pm #

    cat despre patapievici-ala ca si liiceanu- e demn de mila(si asta nu datorita expozitiei de la New York)

  5. vlad viski Septembrie 13, 2008 la 8:41 am #

    eu am de zis un singur lucru: carmina burana a lui carl orff a fost compusa pentru nazisti, pentru a manipula masele… sentimentul de maretie, trairile intense, sunetele grave, totul induce manipulare… cu toate acestea, este o capodopera, iubita de sute de mii de oameni… arta nu se discuta, se inghite :))) desi si arta e adeseori instrument al manipularii maselor… picasso, frida kahlo, andy warhol, arno breker, mayakovsky, michael curtiz (cu filmul casablanca) etc etc

  6. adina hutanu Septembrie 13, 2008 la 4:07 pm #

    ca si arta improvizata adusa la lumina de catre artisti improvizati, au voie si muritorii sa critice orice si oricum, pentru ca evident – oricum o vor face.
    nu are nimeni pretentia sa fie considerat critic de arta. e un gest natural sa spui ca nu-ti place usturoiul daca e adevarat. de ce n-ar fi un gest natural sa admiti ca pentru tine un anume tablou e „de cacat”?
    combat impotriva pseudo-intelectualilor care nu stiu sa foloseasca diacriticile si care au chiulit de la orele in care se forma cultura lor generala. consider ca e drept sa critici atunci cand STII despre ce vorbesti.
    dar stim bine ca „datul cu parerea” e un hobby al tuturor. gura lumii e cel mai aprig critic, si nu gura critucului insusi.
    am scris si am comentat unele lucruri legate de arta, iar daca ma tratezi asa cum nu vrei tu ca unii sa trateze arta, te-as mai trimite la cetit.
    arhitect sau aproape arhitect,
    hutanu adina.
    PS: ol ze best, pofta buna la gustat arta cu lopata fara a te simti in stare sa judeci tu pentru tine daca-ti place sau nu, ia-te numai dupa critici… pentru ca ei nu sunt in stare sa creeze.. dar se pricep la joaca de-a cuvintele.

  7. adina hutanu Septembrie 13, 2008 la 4:16 pm #

    ps numarul doi: matale ai studiat mult istoria si critica artei incat sa-ti permiti sa ne inveti pe noi cei muritori cum trebuie sa apreciem totul, asa-i? banuiesc ca ai batut multe tari si expozitii, tu insotit de talpile tale capabile sa critice arta si s-o aprecieze pozitiv. imi inchipui ca ai trait alaturi de mari artisti contemporai universal recunoscuti drept „mari” si „valorosi”. imi imaginez ca stii despre ce vorbesti si ca noi toti ceilalti care indraznim sa deschidem gura si sa rostim „imi place” sau „nu-mi place” suntem exemplare execrabile ale rasei noastre.
    arta e subiectiva, asa cum orice lucru care tine de perceptia personala este.
    tu esti la fel de Nimeni ca si mine in materie de critica, si la fel de Critic precum altii, la fel de indreptatit sa lansezi judecati sau aprecieri ca orice om de pe pamant care se trezeste in Louvre intr-o buna zi.
    stii ce ma face sa rad? ca ti-e mila de patapievici si de liiceanu… pe cand ei nici macar n-au auzit de existenta ta, ca sa te poata milui :))
    nu vreau sa fiu rautacioasa, dar lenea cu care mi-ai comentat pe blog o cere, lenea si ignoranta.
    pentru informatia dumitale, precizez ca ma plimb, citesc, vad, absorb atat arta contemporana cat si critica. nu simt nevoia sa ma lumineze nimeni ca tine.

  8. adina hutanu Septembrie 13, 2008 la 4:19 pm #

    un numar trei, cu care voi termina orice interactiune cu dumitale:

    criticii de fotbal isi vor vedea de fotbal, asa cum eu imi voi vedea de arhitectura si arta in continuare, iar matale iti vei vedea de… ce anume? poate ne lamuresti si pe noi cei nestiutori cu ce te ocupi in timpul tau pretios.

  9. waszlaw Septembrie 13, 2008 la 7:08 pm #

    si nu pretind a invata pe nimeni nimic, nu sunt si nu aspir la a fi un lider de opinie. E insa o chestiune de bun simt zic eu, a discerna mai intai un intreg fenomen si a privi in ansamblu iar abia apoi a spune ca ceva anume nu e bun. Iar crezul meu e ca in arta nu exista rau sau bun.

  10. waszlaw Septembrie 13, 2008 la 7:10 pm #

    *a se scuza erorile ce deriva din neatentie, nu sunt un prieten prea bun cu tastatura.

  11. waszlaw Septembrie 13, 2008 la 7:11 pm #

    P.S. Mie imi displace in modul cel mai sincer postmodernismul artistic… doar ca el exista si trebuie luat ca o parte importanta a ceea ce va fi candva traditie.

  12. waszlaw Septembrie 13, 2008 la 7:14 pm #

    cat despre Liiceanu, cu el e o chestiune personala…de acolo o anume mila si un anume dispret.

  13. adina hutanu Septembrie 14, 2008 la 12:27 am #

    olrait atunci, multumesc pentru raspunsuri, ma simt lamurita. mie nu-mi place postmodernismul in arhitectura contemporana, dar conceptual a facut pasi mari si a avut unii oameni fantastici printre adepti, care au stiut sa contextualizeze impecabil creatia in istorie, in mentalitatea locala, etc, … dar nu si formal sau estetic, stilistic.
    nu-mi place nici functionalismul cel mai rationalist in care casele sunt doar niste ustensile, cladirile nu au ca finalitate decat faptul de a fi utile. oamenii cauta dintotdeauna sa-si „clateasca ochii” cu ceva „frumos”. ce inseamna frumos difera pentru fiecare… dar dorinta de a face/privi ceva „frumos” o avem cu totii.
    …fapt pentru care ma plangeam ca de multe ori in arta contemporana primim un shock. dar de ce socul ala nu poate fi pozitiv? de ce trebuie sa fie lucruri oripilante? de ce trebuie sa iasa mereu la iveala ciudatenia negativa a eului, tenebrele, fricile, uratul, groaza.
    eu asta ma intrebam.
    ma uit cu aceeasi curiozitate in continuare la pavilioanele de la fiecare Biennale de la Venezia. nu-mi dispare curiozitatea pentru arta contemporana. dar mi-e dor sa ma socheze ceva POZITIV, ceva „frumos”.
    nu cred ca m-am explicat.
    dar daca ai reciti ce-am scris in postul ala despre contemporary art, ai vedea ca nu invaluiam intr-un strat fin de rahat toata arta si nu-mi dadeam cu parerea despre unii sau altii doar fiindca nu mi-au placut.
    incercam, din punct de vedere psihologic, sa trag un semnal de alarma, anume ala cu privire la shock-ul negativ ca un dush rece pe care il primesc uitandu-ma la certe opere.
    cu respectul necesar iti spun ca imi schimb preferinta si ca as vrea sa mai aflu ce gandesti.
    numai bine,
    adina

  14. waszlaw Septembrie 14, 2008 la 11:39 pm #

    uite, chestia e ca grotescul, uratul, mizerul, fac parte din arta si literatura de cand omul. Aici nu e nimic nou… uite-te la un Bosh,in general la arta flamanda a sfarsitului de ev mediu. apoi, trebuie sa te gandesti ca si Michelangelo, si Rembrandt aveau o obsesie pentru sex si primul pentru falusuri. In plus, putem sa ne intoarcem in antichitate, avem cazul Pompei, avem Efes unde prostitualtele isi faceau reclama prin sculptura in pavaj. Aveam Arghezi, avem Baudelaire, avem Poe. Epoca moderna nu a adus nimic nou in ceea ce priveste temele principale, tot ce a facut a fost sa le adapteze la actualitatea artistica intr-un mod foarte plastic. Vorbim de o traditie care satisface aceleasi nevoi primare ca stirile de la ora 5 si aceste nevoi rasar desigur si in plan artistic sau cultural atata timp cat sunt oameni care sa guste o asemenea manifestare dar care sa fie si suficient de sofisticati incat sa aprecieze arta.(si e dreptul lor sa aiba gusturi). Editura Meridiane a scos pe vremuri o lucrare foarte interesanta: „La inceput a fost scandalul”- trebuie sa o citesti.
    Cu stima, Waszlaw

    P.S. cat despre arhitectura…heh, daca era dupa mine aveam doar cladiri gen Gaudi…dar nu e sa fie… 🙂

  15. adina hutanu Septembrie 16, 2008 la 12:54 pm #

    cunosc, inteleg si respect ce spui… si reactia mea la „urat” a fost una instinctuala si instinctiva, dupa un numar mare de bombardamente cu arta-de-shock contemporana… vezi una, doua, tre, cinci expozitii si la a enspea zici: DAR OARE CHIAR NUMAI ASTA SUNTEM IN STARE SA CREAM? N-A MAI RAMAS NICIUN IMPULS DE „FRUMOS” IN OAMENI? Nu mai viseaza nimeni decat cosmaruri? Nu se mai gandeste nimeni decat la moarte? Nu mai spera nimeni decat sa se descompuna in pace? Nu mai traieste nimeni clipe fericite demne de a fi „muze” pentru vreun act artistic?
    E ca atunci cand (bine ca ai facut comparatia cu stirile de la 5) vezi 10 crime diferite timp de 10 zile consecutive la tv si incepi sa te miri: „bai, da’ nu se mai intampla nimic altceva in tara asta decat crime?”

    Poate cu asta am reusit sa explic mai bine reactia mea violenta (temporara) la adresa subconstientului plin de angoasa pe care il regasesc MULT PREA DES exprimat in opere, de orice gen.

    I love EAPoe si Baudelaire, si toti „intunecatii” frustrati si geniali. NU consider „mai putin artistica” o manifestare de acest gen care porneste din senzatii/sentimente negative.

    Iar despre arhitectura, dupa mine e pacat ca traim intr-o tara in care un grup de cretini au demolat trecutul pentru a construi niste cutii gri (macar daca ar fi asamblate corect, tot ar fi ceva bun de capul lor) in care oamenii sa traiasca precum chibriturile.

    Ma gandeam azi la un alt aspect, poate voi scrie ceva pe blog:
    Cred ca locul de origine al artistului isi pune frumos amprenta asupra oricarei manifestari artistice, mi s-ar parea absurd (echivalent pentru „transgresiv”) sa vad un grup de aborigeni cantand dead metal, spre exemplu, sau niste japoneze dansand o hora bucovineana, imbracate in costum popular romanesc.

    Evident, am exagerat, dar notez o lipsa de originalitate (sau poate de identitate culturala, spirituala) in urma globalizarii masive si extensive. Arta „locala”, etnica, e „frumoasa” pentru ca „e de acolo”, daca o ducem in new york, devine cu totul altceva (nu spun ca n-ar fi la fel de artistic ca si gest). Am colegi „rasta” care nu stiu nici macar care-i tara de origine a dread-urilor. Ne amestecam, ne deformam, de informam pana cand probabil toata planeta va avea acelasi bagaj de cunostinte, acelasi background.
    Probabil abia atunci va iesi la suprafata „originalitatea”, pentru ca nu va mai avea influente din „traditiile locale”, toti avand acelasi trecut cultural in spate.
    Cine stie cum se vor manifesta artistii peste 50 de ani? Prin ce? Prin ce se vor deosebi? Ce fel de pregatire vor avea?

    Din ciclul „intrebari puse de copii”: „Si curentul de dupa cel Contemporan, cum o sa se cheme?”

  16. waszlaw Septembrie 16, 2008 la 9:58 pm #

    o senzatie de epuizare exista dupa toate curentele contemporane intr-o anumita epoca. Manierismul a produs un imens soc… impresionismul a facut ca majoritatea sa se gandeasca la moartea artei. E aproape imposibil sa ne imaginam ce va urma… cred insa,in mod personal, ca va veni o epoca shamanistica, religioasa, spirituala…un fel de „reset” si o revenire la arta religioasa intr-un plan abstract si detasat de anumie culte bisericesti.
    Cred…
    si mai cred ca nu totul este urat, cred ca avem arta minunata si in ziua de azi… doar ca traim intr-o epoca de paranoia. Timpul decide ce ramane, daca azi avem un amalgam maine retinem 1% din el si intr-un an poate 0,01%. acesta este raportul.

  17. Viski Septembrie 24, 2008 la 7:58 pm #

    Articol „Despre putere” pe http://www.trezirea2007.wordpress.com

  18. Phosphoros Octombrie 3, 2008 la 5:51 pm #

    Waszlaw, aici e putin de judecat. Levente nu e mare artist. Un fel de mestesugar care pune sabloane peste alte prostioare. Sincer, chiar e de rahat si atunci cand incerc sa ignor substratul ideatic. Daca iau in considerare si intentia lui politica e si mai de rahat. Desenele pe care fratii Roncea le-au facut pe geamurile Atelierului 35 sunt tot la fel de artistice si „pline de sentiment” ca ale lui Levente. De acord? Unde mai pui ca ei sunt adevarati postmoderni ce s-au luat la tranta cu sistemul si au sfidat conventionalismul expozitiei in studio … ei au trecut arta in strada, daca judecam dupa standarde postmoderne 😛

    Pot spune cu modestie ca am studiat destul de mult atat arta, cat si curentele filosofice care au fundamentat-o de-a lungul veacurilor. Si oricata pasiune as avea pentru unele manifestari post-impresioniste, din punctul meu de vedere Marea Arta se termina cu impresionismul. De atunci incolo apar niste epigoni mai mult sau mai putin rebeli, mai mult sau mai putini ridicoli, mai mult sau mai putin talentati. Exceptiile de rigoare sunt geniale tocmai prin faptul ca au deviat de la curentul vremii lor, facand imposibila categorisirea si includerea lor certa in el. Au depasit modernismul si postmodernismul. Asta ii face mari si asta ii absolva de „vina” de a se fi nascut concomitent cu aceste tendinte artistice.

    Sa inteleg ca ma trimiti sa ma uit la vaci pe ulita? Sincer, o voi face cu mai multa placere decat sa ma holbez la o pata de culoare pusa pe o panza rupta sau la o gramada de sarme sudate impreuna. Vacile sunt vii. Arta astora e moarta. Inerta. Infectioasa.

    Nu trebuie sa uiti un lucru: estetica uratului e totusi estetica , iar nu o anti-estetica precum cea profesata de postmoderni. Ia uita-te la poeziile minunatului Comte de Lautreamont. E o estetica divina a uratului. Talentul sau genial e ca stie sa faca din urat o sinteza superba. Postmodernistii se multumesc sa ia uratul, sa il mentina urat si sa il faca si mai urat.

  19. waszlaw Octombrie 7, 2008 la 11:12 am #

    ai oarecum dreptate… doar ca, arta traieste si respira prin sina, nu prin critica(din care din pacate fac si eu parte)… timpul o sa rezolva priblema validitatii postmodernismului(in care nic eu nu cred)… nu exista insa in opinia mea, indivizi capabil sa judece la zi valoarea artistica a unei lucrari…de aceea trebuie rabdare. In plus critica trebuie argumentata pe criterii strict artistice… nu vorbim de gusturi si pareri, oricine poate avea o parere, dar nu oricine poate sa formeze opinii generale.
    cat despre parerea ta despre arta moderna…aici te contrazic…pt mine arta se naste cu impresionismul… dar e ok, contradictia merita o discutie.

  20. anarcher Decembrie 11, 2008 la 4:52 am #

    Dupa ceva pauza de la ultimul comentariu la subiectul de mai sus, indraznesc sa iau in vizor un aspect pe care probabil nu-l baga nimeni in seama. Ce-i drept iese prea putin in evidenta din vorbele lui Waszlaw, dar a fost destul cat sa-l vad si sa-mi dau cu parerea in calitate de nestiutor al artei si simplu observator al oamenilor care au citit cate ceva si folosesc cuvinte prea complicate pentru un muritor de rand ca mine.
    Undeva printre randurile lui Waszlaw am vazut idei de genul „cine nu stie care-i treaba cu arta sa nu se mai bage si sa recunoasca ca nu se pricepe”. Chestie cu care in principiu sunt de acord.
    ! un mic semn de exclamare: vazand ca multi incep sa vorbeasca in jurul tau despre un subiect(de bine sau de rau) nu incepe acest subiect la un moment dat(cand trece de pragul de discutie inteligenta si ajunge la nivelul de conversatie mondena, pe care trebuie sa o porti ca sa treci drept interesant, indiferent cat de fals ar fi ce zici) sa devina un trend tocmai prin faptul ca cei care chiar stiu despre ce e vorba incearca sa se separe oarecum de restul?
    Si acum un exemplu banal: Ionescu si Popescu vorbesc despre cactusi, mai exact despre cata lume vorbeste despre cactusi fara sa aibe de fapt habar ce sunt acestia, ce inseamna ei cum se cresc, la ce ajuta etc. Stanescu,facand parte din categoria celor cu vorbe goale, ii aude pe cei doi si ii par interesanti si inteligenti pentru ca abordeaza subiectul respectiv. Stanescu probabil se va informa sumar despre cactusi apoi va purta discutii cu altii, chiar mai putin cunoscatori decat el, doar pentru a parea interesant. Interlocutorii lui vor face acelasi lucru la randul lor. Subiectul ia amploare si in curand foarte multa lume vorbeste despre cactusi.
    Desi poate o parte din acestia au aprofundat studiul cactusilor, cea mai mare parte dintre cei care au facut din cactusi un adevarat subiect „la moda” si o sa vorbeasca in necunostinta de cauza.
    Si totul a plecat tocmai de la critica lui Ionescu si Popescu asupra celor care vorbesc fara sa stie ce zic.

    Pentru ca arta sa ajunga in halul asta ar fi necesar ca Waszlaw sa aiba muuuuuuult mai multi vizitatori…sau poate doar ca inca doi-trei indivizi sa trateze acelasi subiect pe blogurile lor, pe ei sa-i urmeze altii etc.
    Si ca totul sa nu para prea teoretic as pune pe masa un argument cat se poate de real: cati oameni nu cumpara o opera de arta fara sa aibe habar ce inseamna, doar pentru ca e „la moda”?
    Un exemplu cu adevarat „simpatic” l-am vazut intr-un reportaj la TV in care un nene rus a luat 500.000$ a intrat intr-o galerie si a zis ca vrea sa-si decoreze noul birou cu tablouri. „Vanzatorul”entuziasmat de suma a inceput sa-i prezinte tot felul de frumuseti la care afaceristul ii taie elanul din scutece cu o replica de genul: „eu n-am auzit in viata de astia si nici nu ma intereseaza. Ce ma intereseaza e daca o sa recunoasca altii tabloul si daca o sa ma vada pe mine mai bine pentru ca am asa ceva in birou”. Galeria a facut bani frumosi, rusul si-a cumparat o imagine falsa de cunoscator, toata lumea fericita.
    Asta e valoarea artei? Si daca in cazul asta tipul chiar si-a luat un tablou ca sa para mai ‘nteligent cum sa nu luam in calcul imitarea inteligentei prin 2-3 citate sau informatii mai alese. Bineinteles ca siretlicurile de genul acesta sunt valabile doar intre 2 oameni neinformati, si ca un cunoscator stie cu cine vorbeste dupa prima propozitie. Dar a incerca sa tragi o linie intr-un domeniu ca arta pentru a te simti superior altora(nu spun ca Waszlaw face asta, dar am vazut destui care o fac) nu este la fel de fals ca a te preface ca stii ceva doar ca sa te dai destept?
    Nici nu-mi pot inchipui in cate feluri ar putea cineva sa contrazica cate ceva din ce am spus mai sus dar vreau un singur lucru: Fiecare persoana care aduce argumente contra sa vada si un mic adevar legat de scala defectuasa de valori a societatii in care traim.

  21. anarcher Decembrie 11, 2008 la 4:56 am #

    P.S. Cactusii sunt aia care in general te inteapa cand ii palmuiesti. 😀

Trackbacks/Pingbacks

  1. contemporary art (II) « adina hutanu - Septembrie 16, 2008

    […] hutanu Spune: septembrie 13, 2008 at 4:16 pm ps numarul doi: matale ai studiat mult istoria si critica artei incat sa-ti permiti sa ne inveti pe […]

  2. Un an de bloggerat! « Mihnea Georgescu - Octombrie 15, 2008

    […] 29. Waszlaw Brno […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: