Archive | Martie, 2009

A aparut…

26 Mar

Caramizi si siretlicuri. Ne place.

25 Mar

Cu referire la http://fleurdulys.wordpress.com/2009/03/16/jeguri-sub-umane/ si http://demaio.info/?p=3821 .

Exista oameni care pot sa afirme, fara jena si evident, fara discernamant : “Ei, uite că exact extrema dreaptă ne putea scăpa din jegul de 50 de ani în care ne-a aruncat extrema stângă.” ; exista oameni care, cu referire la un articol pe care l-am scris, afirma: „Una peste alta, atitudinile astea trebuie flegmate până nu proliferează.” ; sunt oameni care ma numesc fie idiot, fie jeg sub-uman, etc. Se pun oamenii pe treaba, scriu articole, se masturbeaza in scris prin comentarii, toate pentru ca eu am exprimat o opinie. Trebuie, fortat fiind de cele de mai sus, sa fac niste precizari:

1.E democratie dragi tovarasi, si nu e pe gratis, nu vine democratia linistita,se aseaza pe un fotoliu si ramane acolo pana la sfarsitu lumii. Democratiile interbelice s-au prabusit pentru ca, elementele ce le-ar fi putut pune in pericol au fost tolerate si uneori, dupa multi ani, au devenit chiar valori. Acesta e cazul cu Noica si Tutea si cu cei care-i sustin, intre care Liiceanu.

2. Intelectualii care au aderat la extrema dreapta fie erau prosti fie ignoranti fie, pur si simplu, criminali. Fie nu stiau, fie nu vroiau sa stie, fie stiau si nu ii interesa. Nu exista nicio scuza pentru adeziunea, fie ea si declarativa, la o miscare de extrema dreapta, asta in opozitie cu miscarea de extrema stanga, care, macar in plan doctrinar, se bazeaza pe un puternic fundament umanist- ca mai departe acest umanism a fost uitat este evident, de aceea Sartre intoarce spatele Moscovei.

3. Cu Liiceanu am avut ghinionul sa stau la masa, eram entuziast la inceput, recunosc, entuziasmul insa se stinge repede, Liiceanu e pur si simplu un ignorant plin de principii.  Scrie dragut uneori insa nu filosofie.

4. Nu sunt anarhist, poate am avut perioade in care admiram idealul anarhist, insa atat.

5. Nu pot considera comentariile la adresa mea drept pertinente, le privesc si ma amuz, insa ele ma fac sa ma intreb: cat de solida e democratie romaneasca in contextul unui viitor in care aceasta categorie de tineri de astazi are mari sanse sa aiba un rol important.

6. „In al doilea rand, cine p… c…… esti tu ca sa iti dai cu parerea de Tutea? Esti un nimeni. Esti un rahat cu ochi pentru univers, esti un nimic pentru tara, probabil ca devii cineva doar atunci cand iti permiti sa arunci cu noroi in ceea ce nu intelegi.” scrie cineva la http://fleurdulys.wordpress.com/2009/03/16/jeguri-sub-umane/. Sunt un om, imi dau cu parerea cand, cum si unde vreau, imi dau cu parerea pentru ca au murit oameni in ’89 ca eu sa am aceasta libertate. Si inteleg, inteleg foarte bine o groaza de chestii, de aia imi dau cu parerea, de aia nu scriu despre chimie organica. Stiu, inteleg si constientizez.

7.

„De ce se pişă el pe ei? Simplu. Pentru că libertatea înseamnă inclusiv acordarea dreptului de a vorbi oricărui avorton care a fugit de-a buşilea de scalpelul cu care vroia să-l euthanasieze ginecologul.

Atât am avut de spus. Cine ştie, poate mâine îi dăm muie lui Octavian Paler, că se poartă.

Uite aşa este ţara asta blestemată, să dispună de prea mulţi gânditori de la Hamangia, cu bască!” – http://demaio.info/?p=3821 ;

foarte tare argumentarea, foarte tare si solida, se simte ca aceasta persoana este culta, demna si stie exact despre ce vorbeste.

8. Ia mergeti dragilor in mediul academic din vest si intrebati de Noica, Tutea, Liiceanu, etc.- aceasta este masura culturii romanesti, mari valori pentru noi sunt un nimeni pentru planeta asta iar noi, noi ne plecam capul in fata lor.

9. Recomand celor ce comenteaza foarte frumos la adresa mea sa deschida o carte sau poate, nu stiu,sa vada  un film, ceva; le recomand sa cunoasca istoria si istoria culturii pana sa faca gratuit afirmatii referitor la subiecte care sunt cu mult peste ei. Pana una alta lucrul cel mai bun pentru credibilitatea lor e sa scrie despre fotbal.

Bogza, Geo Bogza.

24 Mar

Poem ultragiant

Într-una din nopţile mele am făcut dragoste cu o servitoare
Totul a fost pe neaşteptare – şi aproape fără voia mea.
Era undeva într-un oraş murdar de provincie
Şi locuiam la prietenul meu din copilarie.

Într-o seară am rătăcit singur pe străzi – şi când m-am întors
Servitoarea făcea patul în camera mea
Era o servitoare tânără şi negricioasă
Mi-a spus că toţi ai casei sunt plecaţi în oraş la plimbare
A zâmbit
Şi a trecut pe lângă mine de nenumărate ori.

Eram destrămat în seara aceea şi n-aveam nici o poftă să fac dragoste
Dar servitoarea era tânără
Nu cred să fi avut mai mult de şaisprezece ani
Şi cum se aşezase aproape pe pat, parcă aşteptând
M-am apropiat zâmbind şi am întrebat-o cum o cheamă.

Mi-a spus un nume oarecare, mi se pare că Maria
I-am spus că e frumos, ea s-a prefăcut că se ruşinează,
Cred să fi fost aproape de miezul nopţii
Prin ferestrele deschise răzbătea zgomotul confuz al oraşului
Acolo, undeva, erau teatre, cinematografe, femei splendide şi automobile
Aici eram numai eu cu servitoarea;
Ea n-a zis nimic, a închis numai ochii.

Era o servitoare scurtă, bondoacă aproape
Şi mirosea foarte rău a sudoare.
O, servitoare cu care am făcut dragoste într-un oraş murdar de provincie
Pe când eram destrămat şi stăpânii tăi lipseau de acasă
Servitoare, pe pulpe cu două dungi roşii de la jaretiere
Servitoare cu pântecul mirosind a ceapă şi a pătrunjel
Servitoare cu sexul ca o mâncare de pătlăgele vinete
Scriu despre tine poemul acesta
Pentru a face să turbeze fetele burgheze
Şi să se scandalizeze părinţii lor onorabili
Fiindcă deşi m-am culcat cu ele de nenumărate ori
Nu vreau să le cânt
Şi mă urinez în cutiile lor cu pudră
În lingeria lor
În pianul lor
Şi în toate celelalte accesorii care le formează frumuseţea.

Sasa Pana

18 Mar

ssp1 Iata un om mare in cultura romaneasca, un om care a devenit uitat, iar daca nu uitat, oricum renegat-de ce?- a fost un evreu comunist! (Sar din scaune toate maimutele si incep sa tipe cum ca nu ar trebui sa il laud, cum ca sa-l ia naiba cu mostenirea lui cu tot.) Ei bine, eu repet, IATA UN OM MARE IN CULTURA ROMANEASCA!!!

Am citit toate numerele din „Unu” cu sufletul la gura, ca pe o oglinda a unei epoci, a unui vis, a unei perioade interbelice altfel, plina de originalitate, de vulgaritate, de dispret, de atitudine, de arta. M-am mirat sa descopar altceva, nu o dreapta ofilita ci o stanga in plina vlaga, nu  niste legionari indesati de incultura si nu  niste intelectuali ce ii indesau pe legionari. Era frumos, fiecare poem din „Unu” e minunat(Geo Bogza cu erotica sa nu curata ci pur si simplu excitanta,etc.), fiecare desen (Brauner gandind-o pe Serafina, cainele redactiei,etc.), fiecare atac violent, murdar, clar si bine conturat, fiecare jignire adusa unor politicieni sau a unor scriitori mai apropiati de traditii e muzica. Am citit autobiografica „M-am nascut in ’02” si am fost si eu renascut in 1902 si am crescut alaturi de autor prin mizerii (de studenti violenti) si impliniri.

Asta e pentru atunci cand iti vine sa iti bagi pula, cand unii cred ca Noica, Eliade,Cioran si Tutea sunt tot ce avem si nu vor sau nu pot sa vada mai departe iar daca ar vedea ar fi prea batuti de soarta pentru a intelege.

Sasa Pana – Manifest

“cetitor, deparaziteaza-ti creierul!”

strigat de timpan
avion
t.f.f.-radio
televiziune
75 h.p
marinetti
breton
vinea
tzara
ribemont-dessaignes
arghezi
brâncusi
theo van doesburg
uraaaa uraaaaaa uraaaaaaaa

arde maculatura bibliotecilor
a.et p. Chr. n.
123456789000.000.000.000.000. kg.
sau îngrasa sobolanii
scribi
aptibilduri
sterilitate
amanita muscaria
eftimihalachisme
brontozauri
Huooooooooooooooo

Combina verb
abcdefghijklmnopqrstuvwxyz
= arta ritm viteza neprevazut granit

guttenberg reînvii

5 Mar

Citeam interviurile cuiva cu Petre Tutea si ma pisam pe mine de ras sau de tristete, inca nu ma pot hotara. Fusese prietena mea la un curs al unui anume domn la facultatea de filosofie si auzi o lauda la adresa legionarismului ca scuza pentru faptul ca Noica a fost legionar, ma pis pe mine. Traiasca Liiceanu, ma pis pe mine. Jos tiganii, sa le dam foc si daca se poate sa le spanzuram lesurile de picioare. Traiasca romanismul!

Avem o traditie nationalista la fel de elocventa ca un cur de babuin, si ne laudam cu o intelectualitate de dreapta  care in esenta spune la fel de mult ca jetul meu de urina, si suna la fel de frumos.

Sarut mana Romania, cloaca a ultimelor aberatii ideologice- „Traiasca Legiunea,sa moara mama”.

Evanghelie

5 Mar

1Abia se nascusera turnurile, se iscasera din pament peste noapte, crapasera piatra ce ne pava straziile, impunandu-si maret greutatea asupra ochiilor, acei martori pe care calea mantuirii i-a ales. Trebuia, spun asta oricui, sa fii fost acolo, sa fii vazut tu, tu prin tine lipsa clipei, marunta fractie a nimicului temporal, sa fii vazut pamantul crapandu-se in piata din centrul orasului, atunci, insesizabil si sa auzi ca o soapta tunetul innaltarii.Trebuia sa vezi nevazutul in miscare si sa auzi neauzitul- mangaire de pana de cocor pe cerul noptii. Se nascusera turnurile, nu le ridicase nimeni, poate doar o absorbtie divina…iar apoi, cand pentru prima data le-am vazut, ne-am plecat corpul la pamant, am atintit soimeste privirea si ne-am rugat lor, rasaritelor din infern, crescandelor spre ceruri, ca bratele unui om doritor de taina.

11A iesit apoi episcopul, cu straiele-i mai grele decat cuvantul: -Tineri, (a grait raspicat, apoi, privindu-ne, de parce se privea pe sine privind) tinerii mei, ochii mei doritori, caci eu abia ce vad; ceata timpului nostru insa piere si iata cum, Domnul ne da calauza, fiecaruia, minunea… Aceasta e minune(si se lumina atunci si lumina cazu pe el, auriul hainelor si coroanei sale coborand in multime si inflacarand-o)- Noi, fii, tinerii mei, avem soare.

17Clopotele au inceput sa sune de la sine si de la marea inaltime la care Tatal Ceresc le pusese spre a fi auzite si spre a oranduii menirea sufletelor, care acum,isi stiau rost pe lume, si dadeau rost bratelor si degetelor, si dadeau rost simtirii, pentru o prima oara, simtirea isi facu loc in noi, parca spargandu-se un lut ce pana atunci ne inconjurase si ne lasase sa il atingem doar pe el. Iti spun, fluturi, mii de fluturi a simtit ceafa omului in acea zi, fluturi ce se aseaza, isi fac cuib, si se bucura sa fii revenit acasa. S-au varsat atatea lacrimi in acea zi, siroaie de lacrimi a caror limpezime lasa totusi sa se intrevada Cuvantul, Soarele, Minunea si Mantuirea.

25A iesit apoi calugarul, cu straiele-i incurcandu-l si a ascunzandu-l, cu straiele ca de aripi de arhanghel cazut, om sfant ce insa se incurca in propria-I sfintenie.-Fratii mei,(a spus, iar noi toti am inteles fratia, ne-am legat de ea iar ea ne-a legat de un destin al tainei sfinte), fratilor, traitorilor, de azi traiti intr-u viata ci nu intr-u tacere… Iata! (aratand cu degetul spre maestria divina a turnurilor, aratand spre varful acestora, in nuante de rosu, de sange varsat de Omul Oamenilor pentru noi), iata dragii mei, pamantul a nascut maretia, iar maretia este a voastra, pentru voi, cei mai mandrii copii. Iertate ne sunt pacatele, acesta e semnul, iertati suntem , de acum, privitorilor la cer, de acum intre noi si paradis nu mai zace nimic! (strigaram cu totii “Amin,Amin,Amin” si uitaram ca suntem carne, si carnea uita ca inveleste si se desprinse, cursese, ne lasa oameni, toti, oameni ca vantul, ca lumina, ca lumina dintre ochii nostrii si ochiul cel mare.)

37Pierduti de trupuri, in mantie de lumina, parea ca zburam, ca niste copii, de la un gand la altul, iar linistea care acum se lasa nu era tacere ci impacare si incredere si urcare, iar in urcare, care nu era desprindere de pamant ci doar o dezradacinare de el, vazuram multimi cantand alaturandu-se noua, multimi din tot imperiul, oameni ce simtisera minunea si venisera sa o cuprinda, atinga si sa se supuna ei. Ce cantec omule ce nu ai fost si nu vei fi, cantec al dezmirarii, melodie de sobor de mantuiti, de eliberati, sub umbra celor patru turnuri, cate unul la fiecare colt al pietei, umbra lasand crucea peste pamanturi.

45Apoi a venit Mantuitorul, in mantie ce acopera goliciunea, dar nu o ascunde, si vorbi,soptind emanatie din pleorma si devenirem toti lumina intr-u cuvant.