Poem

15 Apr

apa caine curge-n dosul curtii si latra picuri inodori

si musca-n iarba si pamanturi

si musca, iata, si din noi

si e turbata de betie de meandre adunate

intr-o haita tot mai mare

ce s-aduna sub un plop

si planuieste versuri moarte

sa ne-ngroape toti in ele

sa ne dea o rima cantec

de sobor de-nmormantare

 

si se fug copiii fiilor nostri

sus pe dealuri si in munti

printre nori si printre vanturi

se se scape de navala

fac cetati din lut de piatra

rugaciuni cuvant-pamant

de latratul ce s-apropie sa il spulbere cel sfant

 

dar latratul scris in valuri

urca in cascade dense

spuma de silabe rare

ara tot ce se petrece

ara case si nevoi

livezi si campuri si femei

ara sanii mamelor si speranta pleoapelor

ce se-nchid sub tunet rece si sub dinti nevazatori

sub gheare ce-nscriu in piele

urlletul veacurilor

 

si se urca si coboara latratorul caine apa

peste tari si peste neamuri si cu trupuri se adapa

si isi latra poezia pana la cer si pana-n sfere

si se joaca rostogul peste trupuri efemere

si isi linge labele plecandu-si limba peste toate

si in gheara inca are timpul poemelor uitate

 

si apoi curge alergand din dealuri

e satul si obosit

si s-aseaza calm in mare

(pleaca botul peste picioare)

respirand cu limba scoasa

rasaritul dintre valuri

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: