Grand Louvre

6 Iun

Proiectul Grand Louvre reprezinta peste 15 ani de munca intre 1981 si 1998, continuand mobilitatea constanta a edificiului si avand un tel atat muzeologic cat si architectural si de urbanism,  modernizand intreg complexul muzeal Luvru, creaind o noua abordare dar in acelasi timp dubland spatiul expozitional.  O noua autoritate, Etablissement Public du Grand Louvre, a luat fiinta in 1983, avand ca singur scop administrarea si observarea desfasurarii acestor lucrari. Deja in 1981 presedintele Rebublicii Franceze luase decizia de a dedica intregul corp al palatului spatiilor expozitionale ale muzeului, aceasta in cadrul unui mai vast proiect de renovare cat si infiintare a unor monumente Parisiene ce include intre altele: Bibliothèque Nationale de France, Opéra des Bastille si marele arc din cartierul Defense. In ciuda reputatiei sale, la acea vreme muzeului ducea o acuta lipsa de spatiu cat si de deschidere catre public. I.M. Pei era unul dintre principalii arhitecti propusi pentru proiect, in ciuda acesteie le insa nu s-a inscris in concurs, totusi Presedintele a iesit in afara competitiei si l-a selectionat pe acesta pentru a conduce lucrariile. Grand Louvre a reprezentat un proiect national, ca atare costurile, in valoare de 6,9 miliare de franci (aprox 1 miliard de dolari) au fost suportate de proprietarul locatiei, statul francez, in conducerea proiectul fiind implicate pe langa Etablissement Public du Grand Louvre si curatorii de la Luvru cat si directorii Direction des musées de France si Réunion des musées nationaux. Proiectul s-a compus din Cour Napoléon cu piramida in mijloc, Cour Carrée, Aripa Richelieu, o parcare subterana pentru 80 de autobuze si 600 de automobile, o zona pentru cumparaturi (“Carrousel”) cu piramida inversata cat si revovarea galeriilor istorice.

Proiectul lui Pei includea astfel constructia unei piramide in centrul Cour Napoleon. Macheta acestui proiect a fost expusa pentru prima data in Ianuarie 1984 in Palais de l’Elysée, unde, in mod evident a nascut controverse. Primarul la acea vreme al Parisului, Jaques Chirac, a aprobat proiectul dupa ce acesta fusese finalmente vizitat si acceptat de 60000 de vizitatori. Piramida a fost inaugurate in 1989 cu ocazia bicentenarului Revolutiei Franceze. Mii de vizitatori au inundat curtea descoperind o maestrie a ingineriei si designului. Totusi ziarul “Le Figaro” anunta ca in urma unui sondaj de opinie doar 10% dintre cititorii sai aproba piramida.  Constructia piramidei in sine nu a fost insa atat de usoara cum ar parea la o prima vedere, trebuind sa imbine pe langa respectarea pseudo-sacralitatii Luvrului si aspect de inginerie, ce privesc in special luminozitatea dar si stabilitatea structurii, trebuind combinate doua material, structura metalica si sticla, a caror imbinare trebuia sa fie perfecta. Doar cautarea sticlei reprezenta in sine o vasta intreprindere,  fiind necesara sticla perfect transparent, in timp ce majoritatea sticlei ce se gasea pe piate continea, in cantitati mici, oxid de fier, dand o usoara nuanta verde. Mai mult, sticla absolute clara nu se mai fabrica, doua firme insa, una franceza si una germane au fost deacord sa reia productia acestui material pentru o cauza atat de nobila, evident, firma franceza a fost aleasa sa aprovizioneze proiectul cu sticla. Pentru lustruire perfecta si indepartarea oricaror impuritati structural sticla a fost trimisa atat in Regatul Unit cat si in Japonia, singurele doua locatii care ofereau calitatea necesara pentru piramida Luvrului. In final au fost instalate pe scheletul metallic 675 de panouri in forma de romb si 118 in forma de triunghi.

Transformarea aripii Richelieu din sediul ministerului finantelor in spatiu muzeal reprezenta o alta latura importanta a proiectului, presedintele luand decizia de a tranfera cei 6000 de angajati ai ministerului in Bercy. Acest nou spatiu expositional de 22000 de metrii patrati a initiat a doua atapa a proiectului, permitand in acelasi timp o mai buna circulatie in muzeu, circulatie ce fusese pana atunci disfunctionala dar acum putea sa se desfasoare prin curtea interioara. Aripa Richelieu a fost inaugurate de presedintele Mitterrand in 18 noiembrie 1993 cu ocazia bicentenarului muzeului Luvru. Actualmente aceasta aripa gazduieste operele artistilor nord europeni, flamanzi, olandezi si germane Vermeer, Rembrandt, Durrer, Holbein, van Dyck, Jordaens, Rubens, Cranach, Breughel si van Eyck.

La vremea inceperii lucrarilor Pei era un tanar arhitect iar faptul de a fi fost ales trebuie sa fii reprezentat un mare success professional ce implica insa si o foarte mare raspundere, astfel ca inaintea inceperii lucrariilor Pei a cerut un ragaz de 6 luni pentru a vizita in detaliu Parisul si a se acomoda cu el si cu spiritual sau.

In 1997 schimbarile majore au continuat in jurul Cour Carrée cu inaugurarea aripii Sackler, dedicate artei orientului mijlociu, deschizandu-se si doua noi etaje pentru arta egipteana, dublandu-I spatial expositional. Au inceput si constructiile pentru creerea a trei noi galerii de arta antica sub Cour Visconti (“salles des trois antiques”). In 1999 au fost inaugurate galeriile de arta Africana anuntate de presedintele Chirac cu trei ani mai devreme, fiid regandite de arhitectul J.M. Willmotte.

Nu doar planul architectural ori dispunerea salilor s-a schimbat insa, ci si abordarea managerial, in special sub directorul Henri Loyrette, incepand cu anul 2000.  Acesta a semnat un accord, pe 6 mai 2006, un accord ce prevede donarea pe 30 de ani a unui numar de lucrari in Emiratele Arabe Unite ce vor fi expuse intr-un spatiu muzeal cu numele “Louvre Abou Dabi”, aceasta conta sume de un milliard de Euro, o nemaiintalnita implicare financiare in lumea, altminteri neutral financiar, a muzeelor.

Aceste schimbari nu semnifica doar o schimbare materiala in plan local, anume Paris, ce se datoreaza, poatem apparent, unor motive strict politice. E vorba de o intreaga revolutie a abordarii muzeografice, revolutie ce se face simtita pe plan mondial si angajeaza un numar imens de institutii muzeale. Aceasta revolutie  trebuie privita ca o adaptare la conditii noi in ceea ce priveste planul expozitional, conditii ce deriva insasi din obiectul muzeului, obiect care a suferit schimbari drastic atat in ceea ce priveste creatia cat si perceptia in ultimul secol, dand nastere unei constructii noi, contemporane, ce se rupe de valorile muzeografice traditionale.

In 2008 Luvru a anuntat un numar record de vizitatori, 8,5 milioane, demonstrand succesul schimbarilor effectuate timp de 15 ani si ca Luvru, devenit al treilea muzeu din lume ca marime, nu si-a pierdut din stralucire, ba chiar a castigat, in urma unei revolutii a perspective muzeale prin care a trecut.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: