Cainele patriarhului

26 Oct

Patriarhul avea un caine si il tinea legat cu un lant exagerat, ostentativ, sfidator de gros de un tarus subtire batut in mijlocul curtii, sub un par inalt a carui coronament tinea cainele intotdeauna in umbra si patriarhul il batea pe caine, il lovea cu picioarele, il injura, il lovea cu o joarda spinoasa peste spate si cainele se zbatea si aproape tipa cum tipa un om cuprins de ororile torturii si patriarhul il injura si il blestema si deseori nu il hranea zile intregi si cand isi amintea ii dadea doar paine in apa fierbinte si cainele se bucura nespus si dadea din coada multumind.

Apoi patriarhul cazu bolnav la pat si fu apucat de friguri si se ingalbeni si barba incepu sa-I cada si nimeni nu stia ce ar fii de facut sau cum sa-I aline suferinta, ceaiurile, tuica, leacurile din buruieni, doctorii cei mai renumiti, nimeni si nimic nu il ridicara din pat astfel incat, dupa cateva saptamani patriarhul se stinse in patul sau inconjurat de lumanari si de preoti.

Cainele murise deja, infometat, aproape strangulandu-se cu lantul si abia mai avand puterea sa latre slab, sa-si chema stapanul  si in ultimele clipe, singurul sau gand fu teama istovitoare ca fusese parasit de catre iubitul sau patriarh.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: