Tiberiu fu nascut in sant…acolo si-a facut cuib pana la varsta de 14 ani crescut de un grup de pisici fasciste, motanul, pe nume Yggie, lasandu-si o mustata scurta chiar deasupra buzei de sus ceea ce facea ca laptele sa-i ramana asemeni unei pete de culoare vascoasa, cateva ore suspndata sub nas. La 14 ani Tiberiu se duse la sectia de militie sa-si faca buletin pentru a putea pleca din oras impreuna cu un stol de viermi circari ce la randul lor cautau sa isi faca un rost in lume…din pacate dupa cativa kilometrii de drum tanarul nostru isi manca tovarasi de calatorie, de atunci vomitand, pe intreaga durata a vietii sale, o data la doua saptamani, un fel de matase maronie, lipicioase si puturoasa.
Pana la 25 de ani a hoinarit prin padurea baneasa citind litere in scoarta arborilor si tinand prelegeri de filosofie analitica unor veverite cu aspiratii de Sorbona…apoi, cand considera ca isi indeplini scopul de a educa jumatate de padure, porni spre oras cu o plasa plina de ghide oarbe ce putea sa fie aruncate catre caini si catre comunisti, in bunul spirit al educatiei primite in copilarie.
La intrare in oras un grup de vrajitoare, fane declara ale lui Ion Iliecu il prinsera, legandu-l cu o sfoara de un scoc mai apoi violandu-l cu un vechi drapel al uniunii sovietice in timp ce il loveau cu sigla PDSR-ului peste cap. Scapat ca prin minune din captivitate se porni intr-o campanie serioasa de vanat vrajitoare rosii cu o pusca imaginara (caci ghindele ii fura furate de o gasca de tigani liberali).
Cel mai trist moment al vietii sale fu intalnirea cu Robert Nozick care se usura epistemologic pe el in timp ce din departare radeau David Hume si Adam Smith… atunci hotara ca singurul sau tel in viata trebuie sa fie constructia unei statui pentru Traian Basescu, singura fiinta pe care o respecta intr-u totul… asta pana ce Basescu se va fi hotarat sa il arunce in mare ca balast si momeala pentru calcani…pe care presedintele se chinuie de o viata sa ii prinda.
Il gasiti pe printre corali, chiar aici aruncand cu propriile-i fecale matasoase in ideile altora.
Am uitat sa specific ca a fost si in Italia…descrie frumos, matasos…aici
Quodcumque ostendis mihi sic, incredulus odi 