Toata lumea se pricepe la astea doua. Gestul artistic e comentat pe internet asemeni unui meci de fotbal de catre oameni care nu au nici cea mai vaga idee despre arta. Atat din stanga cat si din dreapta se dau lovituri „intelectuale”, in ambele tabere se discuta aprins, se diseca concepte, se inventeaza termeni si se denigreaza tot ceea ce este contemporan fara a se realiza ca acest contemporan este deja traditie si isi are locul bine definit in ansamblul istoriei artelor.
Arta este pentru toti, desigur, asta insa nu poate insemna ca toti sunt critici de arta. Atat expozitia intitutului cultural cat si mai recenta expozitie a lui Levente Benedek socheaza si dau nastere la polemici aprinse (polemici ca termen de conventie, caci parerea este in general una singura- arta e de cacat). Arta insa traieste prin sine, creste, se schimba, reflecta epoca din care ia nastere- daca exista oameni care prefera altceva acestia pot foarte bine sa viziteze muzeele patriei si sa admire lucrari pre-impresioniste pana crapa. Recomand acestei critici improvizate sa se mute intr-un sat din judetul Olt si sa admire de dimineata pana seara vacile plimbandu-se pe ulita.
Arta nu este o intstitutie, nu este un meci de fotbal, nu este un partid politic, este exprimarea plastica a unor trairi fie ele laice sau spirituale; arta transmite ceva (chiar si daca e vorba de ceva controversat,grotesc, urat)-a transmite este scopul ei, cine nu intelege asta, nu intelege arta; cine se asteapta sa vada doar lucruri frumoase nu cunoaste natura acestei lumi si gestul artistic ca pe o reprezentare interioara a acestei lumi.
Critica improvizata sa isi vada de fotbal si de politica si de anumite lucruri la care poate se pricepe si sa recunoasca ca arta nu este unul dintre aceste lucruri.
Quodcumque ostendis mihi sic, incredulus odi 